Pentru cei încă interesați despre situația din Iran, am acordat cu mare plăcere un interviu pentru PressOne (link mai jos) referitor la recenta rundă de proteste și, mai general, la ceea ce se întâmplă în această țară. Întrebările au fost multe și m-au provocat să explorez mai mult caracteristicile acestor proteste, istoria Iranului, și parcursul politic care a dus la circumstanțele în care ne aflăm acum. Mai jos sunt câteva puncte cheie ale interviului, răspunsurile mele la întrebările foarte bune ridicate de Anyta-Bianca Dragomir.
📌Continuitatea regimului de la Teheran poate fi înțeleasă mai bine prin conceptul de reziliență, în opoziție cu cel de persistență: persistența indică încăpățânarea unui dictator care refuză să cedeze puterea pe măsură ce se îndepărtează de societate și de schimbările mediului politic, în timp ce regimul din Iran a dovedit capacitatea de a-și dezvolta atribute, calități și aranjamente instituționale care i-au permis să-și adapteze strategiile la condițiile interne și internaționale.Pe plan extern, regimul post-1979 a instrumentalizat cauza palestiniană pentru a decredibiliza statele arabe și a-și consolida poziția anti-SUA și anti-Israel, a consolidat relații cu actori non-statali precum Hezbollah, Hamas, Jihadul Islamic Palestinian sau Ansar Allah pentru descurajarea unor atacuri israeliene directe, și s-a angajat într-o competiție, mai ales cu Arabia Saudită, pentru a se prezenta drept lider al lumii islamice.
Intern, după 2005, odată cu ascensiunea conservatorilor și dominația establishmentului militar, sancțiunile au erodat legitimitatea și sprijinul intern, iar regimul a răspuns prin militarizare și creșterea rolului Corpului Gardienilor Revoluției (CGR) în politică și administrație, prin extinderea influenței CGR în economie și printr-o narațiune agresivă față de opoziție, cu represalii justificate prin etichetarea protestatarilor drept marionete ale Occidentului.
În paralel, posturile neelective au fost populate cu persoane loiale instituțiilor clericale și militare.
În cazul Iranului, depinde foarte mult de cine și în ce condiții îl înlătură de la putere pe Ayatollahul Khamenei, dar simpla sa înlăturare nu înseamnă automat o schimbare de sistem și abandonarea completă a ideii de revoluție islamică.
Raul Pintilie
pressone.ro/expert-in-orientul-mijlociu-o-interventie-militara-a-sua-in-iran-ar-produce-haos
