Relatările care vin din Iran descriu o escaladare rapidă a protestelor și o schimbare vizibilă de atmosferă în rândul manifestanților, care par mai hotărâți și mai organizați decât în zilele precedente. Potrivit informațiilor difuzate de rețelele de activiști și de surse din diaspora, în mai multe orașe mari și mijlocii oamenii nu mai ies doar pentru a protesta simbolic, ci încearcă efectiv să ocupe spații-cheie și să testeze limitele controlului exercitat de stat.
În Teheran, grupuri numeroase de protestatari încearcă să creeze blocaje și aglomerație în zone centrale, într-o tactică menită să paralizeze circulația și să îngreuneze intervenția forțelor de ordine. Se aud sloganuri tot mai explicit politice, inclusiv scandări care îl invocă pe Reza Pahlavi, un simbol al opoziției față de actualul regim, ceea ce sugerează o radicalizare a mesajului și o trecere de la revendicări punctuale la contestarea directă a sistemului.
În vestul țării, la Kermanshah, martorii vorbesc despre retrageri dezordonate ale forțelor de securitate din anumite zone, lucru interpretat de protestatari ca un semn de slăbiciune sau de supraîntindere a aparatului represiv. În Isfahan, situația pare mult mai tensionată, cu confruntări violente între manifestanți și forțele de ordine, folosirea gazelor lacrimogene și, conform unor relatări, a muniției reale sau a armelor de dispersie cu potențial letal.
Protestele nu mai sunt limitate la câteva centre urbane izolate. Se vorbește despre manifestații în cel puțin 95 de orașe, un număr semnificativ mai mare decât în zilele anterioare, ceea ce indică o extindere geografică rapidă și o capacitate crescută de mobilizare. În mai multe localități mai mici, precum Malekșahi și Fuladșar, au apărut informații despre focuri de armă trase asupra mulțimii, ceea ce a amplificat furia și sentimentul că regimul este dispus să recurgă la violență extremă pentru a-și menține controlul.
Pe fond, aceste proteste par alimentate de un cumul de factori: deteriorarea severă a situației economice, inflația ridicată, lipsa perspectivelor pentru tineri, sancțiunile internaționale, dar și o oboseală profundă față de represiunea constantă și lipsa de reforme reale. Spre deosebire de valurile anterioare de nemulțumire, actualele manifestații par să fi depășit pragul fricii în anumite zone, iar mesajele circulă rapid prin canale online, în ciuda eforturilor autorităților de a restricționa accesul la internet.
În același timp, trebuie subliniat că informațiile sunt fragmentare și greu de verificat independent, din cauza controlului strict exercitat de stat asupra presei și comunicațiilor. Regimul are încă la dispoziție structuri represive puternice și experiență în suprimarea mișcărilor de stradă. Chiar dacă protestatarii par mai încrezători și mai numeroși, evoluția situației rămâne extrem de volatilă, iar următoarele zile vor fi decisive pentru a vedea dacă această mobilizare se transformă într-o criză politică majoră sau va fi, din nou, înăbușită prin forță.
Minika Poiandrianos
