Am rezumat un articol de Ben Bartenstein, apărut în Bloomberg în urmă cu zece zile, intitulat „Cum a construit fiul liderului suprem al Iranului un imperiu imobiliar global”. In brief, Mojtaba Khamenei, fiul cel mare al ayatollahului, a acumulat investiții internaționale uriașe, în timp ce dificultățile economice interne au declanșat, în Iran, cele mai sângeroase proteste din ultimele decenii.
Mai jos, scheme ale economiei capitaliste iraniene față de care o parte a stângii radicale occidentale, inclusiv din România, ține ochii „larg închiși” pentru a nu ieși din cadrul ideologic rigid, a cărui narațiune susține că Iranul este „bun” atâta timp cât se opune capitalismului (sic!) și americanismului.
Faptul că regimul iranian își omoară cetățenii revoltați de dimensiunea colosală a corupției – care construiește imperii financiare pe sărăcirea drastică a populației, este doar un adevăr inconfortabil, care încurcă povestea ideologică a stângii și trebuie, prin urmare, ignorat de dragul păstrării „purității” teoriei. Da, atâta ipocrizie…
În spatele caselor de lux de pe The Bishops Avenue din Londra se află o rețea care se întinde de la Teheran la Dubai și Frankfurt. Proprietarul final, prin straturi de companii-fantomă, este unul dintre cei mai puternici oameni din Orientul Mijlociu: Mojtaba Khamenei, al doilea fiu al liderului suprem al Iranului.
Clericul în vârstă de 56 de ani, considerat un potențial succesor al ayatollahului, deține un vast imperiu de investiții, unele datând cel puțin din 2011. Puterea sa financiară se întinde de la transport maritim în Golful Persic până la conturi bancare elvețiene și proprietăți de lux în Marea Britanie, în valoare de peste 100 de milioane de lire sterline (138 de milioane de dolari), potrivit unor persoane care, de teama represaliilor, au cerut anonimatul.
Rețeaua de firme l-a ajutat pe Khamenei să canalizeze fonduri — după unele estimări, de ordinul miliardelor de dolari — către piețele occidentale, în ciuda sancțiunilor americane impuse în 2019. Averea include proprietăți imobiliare de zeci de milioane de lire sterline în unele dintre cele mai exclusiviste cartiere din Londra, o vilă într-o zonă supranumită „Beverly Hills-ul Dubaiului” și hoteluri europene de lux, de la Frankfurt la Mallorca. Fondurile utilizate pentru aceste tranzacții, provenite în principal din vânzările de petrol iranian, au fost direcționate prin conturi deschise la bănci din Marea Britanie, Elveția, Liechtenstein și Emiratele Arabe Unite, potrivit documentelor consultate de Bloomberg.
Niciun document dintre cele la care a avut acces Bloomberg nu enumeră active pe numele lui Mojtaba Khamenei; multe apar pe numele omului de afaceri iranian Ali Ansari, sancționat de Marea Britanie în luna octombrie.
Mass-media de stat iraniană îi prezintă pe liderul suprem și pe membrii familiei sale drept persoane care duc o viață austeră și pioasă, ca parte a mișcării revoluționare care, în numele săracilor și al Islamului, l-a răsturnat pe șahinșahul Reza Pahlavi în 1979. Există puține indicii că familia ar fi folosit activele din străinătate pentru a-și finanța un evident stil de viață luxos. Dar averea ascunsă a fiului lui Khamenei contrazice flagrant imagine de sobrietate și evlavie. Ea vine în conflict cu sărăcia în creștere și protestele masive împotriva Republicii Islamice, în urma cărora și-au pierdut viața mii de iranieni. Furia protestatarilor împotriva corupției și a proastei gestionări a țării îi vizează adesea pe copiii elitei, acuzați că acumulează averi uriașe pe baza conexiunilor politice.
O investigație Bloomberg News, desfășurată pe parcursul unui an, arată cum influența financiară a familiei Khamenei s-a extins dincolo de granițele Republicii Islamice. Considerat o figură extrem de puternică din culisele sistemului politic iranian și având legături strânse cu Corpul Gărzilor Revoluționare Islamice (IRGC), Mojtaba Khamenei a evitat în mare măsură atenția publică, chiar dacă influența sa a crescut și a intensificat dezbaterea privind succesiunea tatălui în vârstă de 86 de ani.
Povestea portofoliului de investiții externe a fiului ilustrează modul în care elita iraniană a reușit să transfere capital în afara țării, în pofida unuia dintre cele mai dure regimuri de sancțiuni din ultimele două decenii, impus din cauza programului nuclear și a sprijinului pentru grupările armate ostile Israelului și politicii occidentale în Orientul Mijlociu. Presiunile economice asupra Iranului s-au accentuat după revenirea lui Donald Trump la Casa Albă, în 2025. Cu toate acestea, rețelele clandestine au continuat să prospere.
„Mojtaba deține participații majore sau control de facto asupra mai multor entități din Iran și din străinătate”, afirmă Farzin Nadimi, cercetător senior la Washington Institute for Near East Policy, care a studiat imperiul financiar al familiei Khamenei. „Când analizezi rețeaua sa financiară, Ali Ansari apare drept principalul titular de cont. Acest lucru îl transformă pe Ansari într-unul dintre cei mai influenți oligarhi din Iran în prezent.”
Într-o declarație transmisă prin avocatul său, Ansari a spus că „neagă categoric că ar fi avut vreodată vreo relație financiară sau personală cu Mojtaba Khamenei” și a anunțat că va contesta sancțiunile britanice. Mojtaba Khamenei nu a răspuns solicitărilor oficiale de comentarii.
Ali Ansari, magnat al construcțiilor în vârstă de 57 de ani, a fost descris anul trecut de autoritățile britanice drept un „bancher și om de afaceri iranian corupt”, fiind sancționat pentru „sprijin financiar” acordat IRGC — ramură puternică a armatei iraniene, care raportează direct liderului suprem și este, la rândul ei, sancționată de Marea Britanie. Ansari nu se află sub sancțiuni în UE sau SUA.
Provenit dintr-o familie din clasa muncitoare, el a ajuns să simbolizeze o vastă rețea internă de afaceri, incluzând complexul de lux Iran Mall, piețe angro majore și banca privată Ayandeh, dizolvată recent. Familia sa s-a mutat la Teheran în timpul revoluției din 1979, când mulți iranieni au fost atrași de promisiunile redistribuirii averilor fostului regim. La sfârșitul anilor ’80, spre finalul războiului Iran–Irak, Ansari a fost recrutat și l-a cunoscut pentru prima dată pe Mojtaba Khamenei, al cărui tată era atunci președintele Iranului. Ulterior, Ansari a obținut contracte profitabile cu statul și licențe de import, extinzându-şi rapid afacerile în construcții, transport maritim și petrochimie. El, potrivit sursele, a folosit aceste industrii pentru transferul fondurilor guvernamentale în străinătate.
Liderul suprem al Iranului conduce una dintre cele mai bogate organizații din țară, creată prin confiscarea a mii de proprietăți după revoluție. Numită Executarea Ordinului Imamului Khomeini (SETAD), aceasta administrează active de miliarde de dolari și este unul dintre cele mai mari conglomerate de stat din Orientul Mijlociu, activ în domenii precum asigurările, energia și telecomunicațiile.
Imperiul extern al fiului său este, totuşi, mai modest, iar scopul lui e neclar. Dacă a fost conceput ca fond de rezervă pentru eventualitatea în care familia ar fi nevoită să părăsească Iranul, sancționarea lui Ali Ansari de către autoritățile britanice și înghețarea activelor au complicat serios această strategie.































