Nu văd cum un iranian care trăiește de 47 de ani în exil și a văzut doar la televizor realitățile din țara lui natală, va conduce vreodată Iranul. Prințul Reza Pahlavi avea 17 ani în 1978, când a plecat în Statele Unite pentru a urma un antrenament avansat de pilot de vânătoare la Reese Air Force Base din Lubbock, Texas. A fost unul dintre primii 60 de piloți din lume care au zburat pe avionul de vânătoare F-16 Fighting Falcon, fiind clasat pe locul 56 pe lista oficială a absolvenților programului. În timpul războiului dintre Iran și Irak și-a oferit serviciile de pilot, dar teocrația de la Teheran instaurată după abolirea monarhiei, în urma revoluției islamice din 1979, i-a refuzat oferta. După lungi peregrinări prin Egipt, Maroc și Mexic alături de familia imperială, s-a stabilit definitiv în Statele Unite, unde locuiește și în prezent, în zona Washington, D.C.. Reza Pahlavi continuă să rămână o figură emblematică a opoziției iraniene din diaspora, cu adepți în rândul tineretului care vede în el soluția tranziției spre democrație a Iranului.
În ciuda optimismului exagerat al diasporei iraniene, care și-a investit speranțele în prințul moștenitor al tronului Persiei, sunt absolut convins că evaluările CIA și ale Mossad în ceea ce îl privește pe Reza Pahlavi nu sunt deloc pozitive.
Șahul Mohammad Reza Pahlavi, tatăl său, a pierdut controlul Iranului începând din 1978 și a lăsat o amintire dezastruoasă în rîndul claselor inferioare ale țării. A guvernat ca un monarh absolut, eliminând opoziția prin intermediul temutei poliții secrete, SAVAK, responsabilă pentru torturarea și executarea disidenților.
Programul său rapid de reforme a alienat clerul șiit și clasele tradiționaliste. Imensa bogăție acumulată din vânzările de petrol a rămas concentrată în mâinile elitei apropiate șahului. Inflația galopantă și contrastul dintre luxul curții regale și sărăcia maselor au alimentat furia populară. Șahul era perceput de mulți iranieni ca fiind o marionetă a Statelor Unite, mai ales după lovitura de stat din 1953 care l-a reinstaurat pe tron cu ajutorul CIA. Coalizarea opoziției sub conducerea ayatollahului Ruhollah Khomeini, aflat în exil în Franța, a reușit să unească grupuri de studenți, comercianți din bazar, clerici și stângiști, împotriva monarhiei.
Șahul a oscilat între represiune violentă și concesii tardive, până ce a pierdut complet controlul asupra situației și, în final, a părăsit Iranul pe 16 ianuarie 1979. Simplul fapt că Reza Pahlavi ar debarca din țara care distruge infrastructura Iranului, pentru a-l salva, chipurile, ar trezi în clasele defavorizate exact același tip de resentimente transformate în furie revoluționară, care a condus la abolirea monarhiei și la instaurarea teocrației șiite.
Talar-e Brelian – Sala Diamantelor, Palatul Golestan, Patrimoniul UNESCO, Teheran. Undele de șoc provocate de bombardarea clădirilor guvernamentale din Piața Arg, aflată în apropiere, au afectat mai multe secțiuni ale complexului, între care decorațiunile cu oglinzi din sălile palatului și mari suprafețe din Grădina Persană care au suferit daune semnificative.
Cornel Ivanciuc
